Visând

Imensitate şi adânc amurg
Ochi de copil întreabă zâna – bună,
Oprind în gene stele care curg,
De ce răsare luna în fântână?


Alunecând încet spre ţărm de vis
Doi ochi adânci sub pleoape s-au închis.


Al cui stilou poznaş în astă seară,
Călătorind prin norii azurii
A-ntunecat tot cerul cu cerneală?
Răspunsul unde l-aş putea găsi?...


Dar, iată, dimineaţă s-a facut
Diseara visul luăm de la-nceput.

...de Aida Paşcovici