Aleea e pustie. Nu-mi place toamna asta ! O bancă pe care a căzut o frunză-aramă lucitoare – scârţâie plictisită de atâta ploaie.
Poate că cineva, rău – voitor a supărat cerul si soarele lui, iar acesta plânge cât poate, de pe copaci, pe străzi, pe umbrele, până în noi.
După rugăminţi ale naturii, cerul s-a îndurat şi nu mai plânge. Ultima lui lacrimă a căzut pe catifeaua rubinie a unui trandafir. Picătura l-a făcut pe acesta să tremure şi scuturându-şi petalele a răspândit tot parfumul pe aleea care nu mai e pustie.
După ploaie, soarele surâde pletelor blonde ale fetiţei care sare o coardă de culoarea curcubeului.
Cine a spus că nu-i frumoasă toamna?
...de Aida Paşcovici
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu