Jocurile copilăriei mele

Foi arămii se aşează pe suflet. Septembrie melancolic presară amintiri. Copil, joc, inocenţă.
Tropotul ploii îmbie la amintiri. Odată, o fetiţă cu ochi albaştrii număra picături ploaie pe geamul de la podul casei.
Stafii dansează printre cufere vechi. Păpuşa cu ochi albaştrii râde de pe o cutie cu jucării. Obişnuiam să mă joc ‚,de-a mama”, urmând exemplul dat de măicuţa mea, cu frăţiorul meu nou-născut. Sunetul acela, ,,mama!”, scos de păpuşă, parcă sună în gol. O duceam chiar şi la groapa cu nisip. Mă ,,ajuta” să fac ,,mâncare”, chiar dacă asta era uneori doar nisip cu frunze şi petale de flori sau lobodă cu leuştean - verdeaţă ruptă din grădina bunicii. Când nu mai avea ce pune în ciorbă, ştia cine-i vinovatul...
Vorbeam cu florile, bandajând rupturile şi curăţandu-le frunzele moarte. ,,Stăpâna grădinii” mă numeam.
Mingea e tot acolo, unde am lăsat-o. Lângă horn. Dar uite! S-a spart. Câte jocuri a suportat! ,,mănânci – mănânci”, ,,fazan”... Dar si câte căzături a provocat!
Praf de amintiri stârnesc în jurul meu, dorind să-mi regăsesc copilăria.
Caiete.Caiete şi foi mâzgâlite.Vrând să ajung ,,mare” ca tata, stăteam adesea-n juru-i, imitându-l întru totul. Mă jucam de-a ,,magazinul”, marcând bastonaşe pe hârtiuţe şi vânzând toată marfa din ,,galantar”, chiar dacă asta era doar o floare furată, o prună, o piatră...
Şcoala îmi era tot joacă. Pe aceeaşi bancă din faţa casei, mă jucam ,,de-a învătătoarea” dând teme: cârligaşe, bastonaşe, un măr + o pară = o gutuie...
Thomas parcă mă strigă de sub o gramadă de haine prăfuite. Era adesea pacientul meu când vroiam să mă joc ,,de-a doctorul” . Cu o seringă de jucărie primită de la Iepuraş si cu o batistă udă alinam durerea ursuleţului.
Vânt cu ploaie deschide geamul unde odată îi număram picăturile.Mă sperie. Răstorn cutia cu jucării. Ce de lucruri! Răţuşca Duffy cu care jucam ,,cald şi rece’’, puzzle-uri, cărţi de colorat cu zâne, cuburi cu cifre de la Moş Crăciun, păpuşi si păpuşi.
Iarna aducea odată cu neaua ei pufoasă alte jocuri : ,,furnicuţe – furnicuţe’’, ,,cremene’’, ,,statui’’. Chiar şi măturatul zăpezii se solda cu multă bulgăreală, cu mult joc. Zilele cu pedepse treceau cumplit de greu. Cu lacrimi de crocodil, priveam de la geam curtea pustie...
Ploaia mi-a găsit-o.Mi-a găsit-o pe Irinuţa, pe fetiţa dolofană cu ochi albaştrii, jucăuşă şi năzdrăvană.
Era frumos odată... Am schimbat jocurile cu filmele, repetiţiile cu trupa, ieşirile cu prietenii, chat sau Internet. Septembrie îmi aduce dor, dor de copil. Dor să mă joc o zi intreagă, să cad, să mă lovesc în genunchi şi să mă ridic, să continui jocul...


... de Irina Popescu.