Poveste cu jucării

Bucureşti. 1880. Piaţa Universităţii este asaltată de oameni stupefiaţi de fenomenul ce avea să aducă fie un nou început, fie apocalipsa : eclipsa totală de soare.
În miezul zilei, soarele avea să se întunece, lăsând negrul să domnească peste emisfera nordică. Negustori, ofiţeri, servitori, copii, chiar şi persoane din înalta societate, aşteptau « minunea » ce avea să le schimbe viaţa.
într-o fracţiune de secundă se aşterne întunericul peste piaţa. Speriaţi, caii au început să necheze, să se smulgă din hamuri şi să alerge către nicăieri, mâncând pământul. Oamenii, la fel de panicaţi, aleargă care încotro. Calcă, sparg, rup, ţipă. Haosul se instalează peste târg.
Ghinionul a făcut ca în mulţimea aceea să se afle şi Julia, o fetiţă mică, orfană de tată, care s-a pierdut de mama ei în debandada provocată de eclipsă. Ghinion deoarece lumea disperată a împins-o, a îmbrâncit-o, a bruscat-o, aceasta pierdându-se de mama . Micuţa Julia a căzut şi s-a lovit de bordura pavajului aglomerat. A căzut sub vitrina spartă de cai a unui magazin de jucării. La ce foloseau în tot haosul acela ? Lumea era prea disperată să găsească salvare.
Julia căzu într-un somn adânc. Deodată, haosul se prefăcu în ordine, zgomotul şi ţipetele în linişte…
Se aud voci subţiri, piţigăiate, ca in basme.
- Cce a ppăţit.. ?
- Oh ! vai…
Julia deschide ochii. Deasupra ei vegheau fiinţe mici, parcă de jucărie. Un ursuleţ, un arici, o zebră şi două păpuşi cu ochii verzi.
Vrea să se ridice. Nu poate. Nici măcar o vorbă nu poate scoate.
- S-a lovit…
- Daa… ss-a llovit !Daaa…
- Sărăcuţa!...
Cu mânuţele lor minuscule, jucăriile vindecă rănile Juliei provocate de lovitură. Ca prin magie, jucăriile lipesc rănile şi înlătură orice durere…
În cruda realitate, o mamă disperată îşi caută fetiţa pierdută în timpul eclipsei. Străduţe înfundate, magazine… Gânduri teribile îi treceau prin minte :,,dacă a murit?!”, ,, dacă mi-a furat-o cineva ? ”.
Rugăciunea către Ceruri îi alină suferinţa. Mama îşi regăseşte fetiţa rătăcită, printre cioburile vitrinei de sticlă a unui magazin de jucării. Julia, în genunchi, se juca cu un ursuleţ, un arici, o zebră şi două păpuşi cu ochii verzi. Mama, cu lacrimi în ochi, îşi sărută copila, verificând dacă este teafară. Julia este intactă. Strângând-o la piept, mama a jurat că n-o să-i mai dea drumul niciodata…


...de Irina Popescu