Eu sunt un semn de mirare
Chiar deasupra cuvintelor
Prin care tu
Strigi nemărginirile pe nume…
Tu eşti linia de dialog
Prin care începe
Tăcerea mea sfântă,
Poate prea gălăgioasă uneori...
Noi...suntem puncte de suspensie,
Aruncate drept zaruri
În urma unei singure priviri.
...de Andrada Sahlean
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu